Ce boli pot fi prevenite prin programul national de vaccinare din Romania ?
Tuberculoza este produsă de o bacterie: Micobacterium tuberculosis.
Tuberculoza este foarte frecventă în România, incidenta ei in 2011 fiind de 82 cazuri la 100000 locuitori cu mortalitate de 7 decese/100000. Incidenta TBC la copil în România este în creştere – in 2011 23 cazuri la 100000 copii.
Se transmite pe cale respiratorie prin contact cu picături microscopice de salivă eliminate de o persoană infectată.atunci când tuşeşte sau strănută.
Incubaţie: 2-10 săptămâni.
Semnele şi simptomele includ: iniţial stare de slabiciune generală, pierdere în greutate,febră şi transpiraţii nocturne iar ulterior apar tuse persistentă, sputa cu sânge şi dureri de piept. La copiii mici tuberculoza pulmonară se poate manifesta doar prin oprirea creşterii în înălţime şi greutate.
Complicaţii: în afară de plămâni, tuberculoza poate afecta ganglionii limfatici, rinichii, sistemul osos şi creierul. Tuberculoza scade imunitatea organismului favorizând contactarea altor boli infecţioase.
Vaccinarea BCG a tuturor nou-nascutilor ramane o recomandare in toate tarile cu rata inalta a tuberculozei (>20cazuri/100000 locuitori). Vaccinul BCG are un efect protector documentat fata de meningita tuberculoasa si boala diseminata la nou-nascuti si copii mici. Vaccinarea nu impiedica infectarea cu M. tuberculosis si nu previne rectivarea infectiei tuberculoase latente, deci nu reduce semnificativ riscul de tuberculoza la adult. Totusi, studiile demonstreaza o protectie de 64% impotriva meningitei tuberculoase, 78% impotriva bolii tuberculoase diseminate si 71% impotriva deceselor prin tuberculoza.
Hepatita B este produsă de virusul hepatitei B.
In Romania, inainte de introducerea vaccinarii de rutina in 1995, se raportau 10-50 de cazuri la 100000 locuitori. In 2010 au fost confirmate 506 cazuri noi, cu o incidenta de 2,4/100.000 locuitori.
Infectia se transmite prin sânge şi produse de sânge, salivă, spermă, secreţii vaginale, lichid amniotic sau alte fluide corporale infectate. Nou-născuţii pot contacta virusul la naştere dacă mama este infectată sau ulterior la nivelul unei tăieturi sau răni. Adulţii pot contacta virusul prin contact sexual neprotejat, ace infectate sau alte contacte cu sânge infectat (în familie, prin folosirea aceleiaşi periuţe de dinţi sau aparat de ras).
Incubaţie: 50-180 zile.
Semnele şi simptomele pot lipsi sau includ oboseală, diaree şi vărsături, uneori simptomatologie asemănătoare gripei (febră, dureri de cap, dureri musculare), icter (îngălbenirea pielii şi a ochilor), urini închise la culoare şi scaune decolorate, mărirea de volum a ficatului şi splinei.
Complicaţii: leziuni hepatice cronice, ciroză, cancer hepatic şi deces. Peste 90% dintre copiii care dobandesc infectia de la mama la nastere dezvolta hepatita cronica. 30-50% dintre copiii care contacteaza infectia la varsta de 1-5 ani vor devolta infectie cronica.
Persoanele cu infectie cronica sunt adesea asimptomatice si pot sa nu stie ca au boala insa pot transmite virusul pe căile menţionate mai sus.
Vaccinarea cu 3 doze este eficace in proportie de 80-100% din cazuri. Dupa vaccinare memoria imuna se pastreaza pentru mai mult de 20 de ani.
Difteria este produsă de o bacterie: Corynebacterium diphtheriae.
Aproximativ 15.000 de oameni mureau anual de difterie înainte de introducerea vaccinării. Este raspandita pe tot globul, cazuri clinice fiind intalnite si astazi in zonele temperate in timpul iernii si primaverii. Sursa o reprezinta purtatorii simptomaici.
O epidemie majora de difterie a avut loc in fosta Uniune Sovietica in anii 90′ si a afectat toate cele 15 state. In anul 2011 au fost raportate la nivel mondial 4867 cazuri noi (32 in Europa).
Se transmite frecvent pe cale respiratorie (tuse sau strănut) si mai rar prin contact direct cu o persoană infectată (leziuni cutanate) sau obiecte contaminate cu secretii.
Incubaţie: 2-5 zile.
Semnele şi simptomele includ durere în gât, febră, frison, mărirea importantă de volum a ganglionilor limfatici cervicali iar ulterior apariţia unor pseudomembrane alb-sidefii, aderente la nivelul faringelui şi amigdalelor şi sângerânde la încercarea de îndepărtare, membrane ce pot îngreuna respiraţia.
Complicaţii: obstructii de cai respiratorii cu insuficienta respiratorie, miocardita cu insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală, leziuni cerebrale, deces (pana la 20% la copii sub 5 ani).
Vaccinul confera protectie in proportie de aproximativ 95%. Nivelul optim de protectie este asigurat pentru cel mult 10 ani. Rapelurile la 10 ani sunt necesare pentru mentinerea nivelului protector al anticorpilor. Trecerea prin boala nu ofera imunitate.
Tetanosul este produs de o bacterie: Clostridium tetani.
In anul 2011 la nivel mondial au fost raportate 13759 cazuri de tetanos, din care 4178 de cazuri la nou-nascuti. In Romania in 2011 au fost confirmate 19 cazuri cu 13 decese.
Se transmite pe cale cutanată la nivelul unor tăieturi sau răni contaminate cu pământ sau obiecte infectate, muscaturi de animale sau in timpul nasterii (travaliu in conditii improprii la mama nevaccinata anterior – se produce contaminarea bontului ombilical al nou-nascutului).
Incubaţie: 3-21 zile (in medie 8 zile).
Semnele şi simptomele includ încordări (contracturi) musculare dureroase localizate sau la nivelul întregului corp precum şi iritabilitate, febra, frisoane. Boala este extrem de gravă la nou-născut putând apărea la acesta atunci când cordonul ombilical este tăiat cu un instrument contaminat (naştere la domiciliu).
Complicatii: înţepenirea mandibulei (bolnavul nu mai poate deschide gura sau înghiţii), sufocare prin spasme ale muschilor respiratori, fracturi ale coloanei vertebrale sau oaselor lungi (prin contractii sustinute). In 80% din cazuri infectia se generalizeaza. Decesul se produce in 1 din 10 cazuri, dar infectia la copil produce decesul în majoritatea cazurilor. Boala nu induce imunitate.
O serie completa de vaccinare asigura eficacitate de aproape 100%. Pentru ca nivelurile de anticorpi scad in timp, se recomanda administrarea unei noi doze o data la 10 ani. Persoanelor care prezinta plagi posibil contaminate si au mai mult de 5 ani de la ultimul vaccin trebuie sa li se administreze o noua doza de vaccin.
Tusea convulsivă (tusea măgărească) este produsă de o bacterie: Bordetella pertussis.
În anul 2011 la nivel mondial s-au raportat 138187 cazuri, din care 25398 in Europa. Cea mai afectata grupa de varsta a fost 5-14 ani urmata de copiii sub 5 ani In 2011 in Romania s-au raportat 86 de cazuri.
Se transmite pe cale respiratorie prin contact cu picături microscopice de salivă (picături Pflugger) eliminate de o persoană infectată atunci când tuşeşte sau strănută.
Incubaţie: in medie 7-10 zile.
Semnele şi simptomele sunt reprezentate de crize de tuse violentă ce pot împiedica sugarul să mănânce, să bea sau chiar să respire. Crizele dureaza de obicei 1-6 săptămâni, persistand uneori pana la 10 saptamani.
Complicaţii: pneumonie, apnee (oprirea respiraţiei), convulsii, leziuni cerebrale (paralizii, retard mental) sau deces. Copiii sub 6 luni nu pot sustine efortul de tuse si sunt predispusi la complicatii. Cele mai multe decese în tusea convulsiva se produc la sugarii cu vârsta sub 3 luni.
Imunitatea determinata de boala nu este permanenta.
Din cauza numeroaselor forme de infectie la adolescent si adult si riscului de transmitere la nou-nascuti sau sugari de varsta mica, in prezent se recomanda vaccinarea de rutina a copiilor de 14 ani si a gravidelor (transmitere de anicorpi prin placeta si lapte matern) sau persoanelor ce ingrijesc nou-nascuti sau sugari mici .
Poliomielita este determinată de virusurile poliomielitice.
Boala este cunoscuta si sub numele de paralizie infantila.
În SUA poliomielita a determinat paralizii la aproximativ 37.000 persoane şi a omorât aproximativ 1.700 persoane în fiecare an în anii ’50. Prin vaccinare incidenta poliomielitei a scazut cu 99% – din anul 1988 de la 350000 cazuri estimate la 1352 cazuri raportate in anul 2010.
Se transmite pe cale digestivă prin consumul de apă sau alimente contaminate cu materii fecale (în care virusul persistă timp îndelungat) sau pe cale respiratorie prin picături Pflugger.
Incubaţie: 5-35 zile, in medie 6-10 zile.
Semnele şi simptomele pot lipsi sau pot fi asemănătoare unei răceli banale (febră, dureri de gât şi de cap) sau unei tulburări digestive (diaree, greaţă, dureri abdominale). Uneori pacientul acuză dureri musculare.
Complicaţii: paralizie ce afecteaza predominant membrele inferioare, atrofii musculare, deformări ale membrelor sau deces prin paralizarea muşchilor respiratori. Persistenta paraliziei si diformitatile sunt sechele commune ale bolii. Mortalitatea este de 2-5% dintre cazurile de poliomielita la copil.
Vaccinul inactivat (injectabil), ce se utilizeaza si in Romania din 2008, are o eficienta de 99% dupa 3 doze. Vaccinul oral se utilizeaza in tarile in curs de dezvoltare.
HIb (Haemophilus influenzae tip b) este o bacterie.
OMS estimeaza ca Hib cauzeaza cca 3 milioane de cazuri severe de infectie si 386000 de decese la copii in fiecare an.
Infectia este transmisa pe cale respiratorie, prin strănut sau tuse, de către purtători sănătoşi (persoane fără semne de boală la care Hib este cantonat în nas sau faringe) sau persoane bolnave.
Semnele şi simptomele depind de sediul infecţiei. Este responsabilă de frecvente infecţii de căi respiratorii superioare la copil (faringite, otite).
Complicaţii: apar mai frecvent la copiii între 2 luni-5 ani: epiglotită (infecţie la nivelul gâtului ce poate determina sufocarea), meningită, pneumonie, infecţii ale articulaţiilor, oaselor sau pericardului (membrana ce înveleşte cordul), leziuni cerebrale, surditate (15-30% din supravietuitori), septicemie, deces (3-20% din cazurile de meningita). Anterior vaccinarii, Hib a fost cauza principala a meningitei bacteriene la copiii sub 5 ani, 60% din formele complicate de infectie cu Hib aparand la copii sub 12 luni, predominant intre 6-11 luni.
Boala nu determina intotdeauna imunitate protectoare.
Vaccinarea este eficace in proportie de 95-100% din cazuri.
Rubeola este produsă de virusul rubeolic.
In anul 2011 in Europa s-au raportat 7759 de cazuri, cele mai afectate find grupele de varsta 15-24 de ani si 0-4 ani, 57% din bolnavi fiind nevaccinati. In Romania in 2011 s-au inregistrat 3494 cazuri, cu 3 cazuri la gravide in primul trimestru de sarcina.
Infectia se transmite pe cale respiratorie prin picături Pflugger de persoane infectate cu/fara semne de boala.. Se mai poate transmite transplacentar de la mamă la făt. Copiii cu rubeolă congenitală pot transmite boala timp de 1 an sau chiar mai mult.
Incubaţia: 14-21 zile.
Semnele şi simptomele pot lipsi în 30-50% cazuri sau includ erupţie cu pete mici roşii, uneori proeminente, adenopatii cervicale, retroauriculare şi occipitale dureroase.
Complicaţii: apar în cazul infecţiei la femeia gravidă şi sunt reprezentate de avort, naştere de făt mort, nastere prematura, rubeola congenitala: surditate, malformaţii cardiace, cataractă congenitală, hepatita, retard mental. La cei ce dobândesc boala postnatal complicaţiile pot fi reprezentate de inflamaţii articulare, hemoragii secundare trombocitopeniei, sau encefalită (foarte rară dar cu mortalitate ridicată pana la 50%).
Vaccinarea protejeaza in proportie de 95%. Persoanele vaccinate nu transmit virusul vaccinal altor persoane.
Rujeola (pojarul) este produsă de virusul rujeolic
Anterior introducerii vacinarii peste 90% dintre persoane treceau prin boala pana la varsta de 10 ani. Vaccinarea a dus la scaderea cu 74% a mortalitatii intre anii 2000 si 2010. In anul 2010 la nivel mondial rujeola a provocat 139.300 de decese, cei mai multi fiind copii sub 5 ani. In anul 2011 in Europa au fost raportate 26000 de cazuri noi de rujeola. In 2011 s-au inregistrat 4189 de cazuri in Romania., cei mai afectati de complicatii (38,6%) fiind grupa 0-4 ani.
Se transmite pe cale respiratorie prin picături Pflugger.
Incubaţia: 10-12 zile.
Semnele şi simptomele includ catar oculonazal (faţă de copil ce plânge – îi curg ochii şi nasul, ochii sunt roşii), febră, tuse, strănut; un semn caracteristic este apariţia pe mucoasa bucală în dreptul măselelor a unor mici pete albe asemănătoare grăunţelor de gris; erupţia este reprezentată de pete roşii ce apar mai întâi la nivelul feţei (în spatele urechilor) şi se extind pe trunchi şi membre, durează 5-6 zile şi dispar în ordinea apariţiei.
Complicaţii: otită (5-15%), pneumonie (5-10%), encefalită şi leziuni cerebrale , convulsii, deces. Rujeola scade mult imunitatea organismului astfel încât pot apărea alte infecţii grave. Persistenta virusului in sistemul nervos poate determina in 5-10 cazuri la 1 milion la 1 luna pana la 27 ani de la infectie o boala degenerativa la acest nivel ce se soldeaza in cele din uma cu deces. Infectia la gravida in primul trimestru poate provoca avort pontan iar in trimestrele ulterioare nastere prematura, greutate mica la nasere si malformatii.
99% din persoanele care primesc 2 doze de vaccin, cu prima doza dupa varsta de 12 luni, dezvolta anticorpi protectori.
Oreionul (parotidita epidemică) este produsă de virusul urlian.
In anul 2009 I Europa s-au raportat 11.384 de cazui noi , 40% din cazuri fiind la copii nevaccinati. In Romania in 2010 s-au inregistrat 286 de cazuri.
Boala se transmite pe cale respiratorie prin picături Pflugger, mai rar prin obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă.
Incubaţia: 14-25 zile.
Semnele şi simptomele sunt reprezentate de mărirea de volum uni/bilaterală a glandelor salivare parotide, sublinguale sau submaxilare asociate cu durere locală, febră, oboseală, vărsături.
Complicaţii: meningita, encefalita, orhita (tumefiere dureroasă a testiculelor, care în cazuri rare poate determina sterilitate, apare la până la 50% din băieţi), ooforita (inflamaţia ovarelor), pancreatita (la aproximativ o săptămână interval), miocardita, surditate, rar deces.
Vaccinarea induce imunitate pe durata mai mare de 25 de ani, chiar toata viata.
Infectia cu Streptococcus pneumoniae (pneumococ)
Pneumococul este o bacterie ce se gaseste in flora normala din nas sau faringe a majoritatii populatiei, dar poate deveni agent patogen determinand infectii. Rata de portaj ajunge la 27% la sugari si copii in tarile dezvoltate si la 85% in tarile in curs de dezvoltare. Cele mai ridicate rate de boli pneumococice severe apar in randul copiilor sub 2 ani si a persoanelor peste 65 de ani. In anul 2009, la nivel mondial, au fost raportate 14,5 milioane de cazuri de infectii cu pneumococ si 735.000 decese la copii cu varsta sub 5 ani. In anul 2009, in Romania s-au raportat 122 cazuri confirmate.
Se transmite de la om, prin contact direct, pe cale respiratorie, prin strănut sau tuse, prin praf contaminat sau prin autoinoculare la persoanele ce il poarta in nas sau faringe. Conditiile care cresc in general riscul de boli pneumococice severe includ prematuritatea, deficitele imune, lipsa splinei, bolile cardiace, fumatul si bolile pulmonare cronice (inclusiv astmul), bolile hepatice sau renale. Colectivitatea poate creste riscul de otita medie acuta sau forme complicate de 2-3 ori la copiii sub 5 ani.
Semnele şi simptomele depind de sediul infecţiei. Este responsabil de frecvente infecţii de căi respiratorii superioare la copil (faringita, otita medie, sinuzita).
Complicaţii: pneumonie (aproximativ 80% dintre pneumoniile bacteriene) cu insuficienta respiratorie sau abces pulmonar, meningită (cauza principala de meningita bacteriana la copiii sub 5 ani in SUA), surditate, leziuni cerebrale, septicemie, deces (meningita pneumococica se soldeaza cu deces in 1 din 15 cazuri la copil).
Vacccinurile pneumococice conjugate sunt indicate pentru imunizarea copiilor incepand cu varsta de 6 saptamani si ofera protectie pentru infectiile severe determinate de 13 tipuri de pneumococ. Sugarii beneficiaza de o schema primara de 2 doze administrate injectabil intramuscular la 2 si 4 luni (sau la interval de minim 4 saptamani intre 6 saptamani si 6 luni) urmata de o doza de rapel la 11 luni. Copiii intre 12-23 luni nevaccinati anterior ar trebui sa primeasca 2 doze la interval de cel putin 8 saptamani, iar cei intre 2-5 ani nevaccinati anterior ar trebui sa primeasca 1 doza.
Vaccinul polizaharidic cu 23 de valente poate fi folosit la copiii mai mari de 2 ani acoperind 88-90% dintre tipurile cauzatoare de boli pneumococice si avand o eficienta de 60-70% in prevenirea bolii invazive. Se recomanda ca revaccinare dupa schema primara asigurata cu vaccin pneumococic conjugat in special la persoane cu deficiente imune, boli cronice cardiovasculare si pulmonare, la purtatori de implant cohlear.
Prospect vaccin conjugat Prevenar 13 http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/001104/WC500057247.pdf
Prospect vaccin polizaharidic PNEUMOVAX 23 https://www.anm.ro/_/_PRO/pro_11566_28.03.19.pdf
Reacţii secundare ale vaccinurilor
Toate medicamentele pot produce reacţii secundare. Reactiile după vaccinare sunt în general ușoare și se remit de la sine.
Reacţiile locale (uşoare):
- reprezintă majoritatea reacţiilor secundare ale vaccinurilor (pana la jumatate din cazuri in functie de vaccin);
- sunt reprezentate de uşoară tumefiere (umflare), roşeaţă şi durere la locul injecţiei, febră moderată, iritabilitate, scaderea apetitului;
- apar curând după administrare şi dispar în 1-2 zile; nu necesita tratament.
Reacţiile severe:
- sunt foarte rare astfel încât de multe ori este greu de precizat dacă sunt într-adevăr datorate vaccinului sau nu;
- unele din cele mai severe sunt reacţiile alergice severe (şocul anafilactic) la produşii din compoziţia vaccinului sunt extrem de rare – mai puţin de un caz la un milion de vaccinări; obişnuit apar imediat după administrarea vaccinului iar personalul medical poate interveni pentru tratamentul prompt;
Alte reacţii “asociate” vaccinărilor:
- reacţiile “asociate” vaccinărilor sunt reacţii ce au fost observate mai frecvent la copiii vaccinaţi recent dacât la cei nevaccinaţi dar asocierea acestor reacţii cu vaccinarea recentă nu e o dovadă că aceste reacţii sunt datorate vaccinului dar este posibil să fie asa.
Vaccinul BCG
- reactii rare (variabilitate a raportarilor in lume de 0,1-19%): abcesele la locul injectarii si limfadenitele (umflarea gangionilor axilari)
Vaccinul DTaP:
- reacţii uşoare: agitatie, iritabilitate (1/3 copii), oboseală sau scăderea apetitului (1/10 copii), vărsături (1/50 copii), nodul la locul vaccinarii care se retrage in cateva saptamani si/au abces, umflarea întregului braţ sau picior pentru 1-7 zile (1/30 copii) – obişnuit apare la dozele a 4-a sau a 5-a de vaccin;
- reacţii moderate: convulsii (1/14.000), plâns continuu peste 3 ore (1/1000), febră peste 40,50C (1/16.000);
- reacţii severe (convulsii, coma, afectare cerebrala) au fost raportate extrem de rar după vaccinarea DTaP (faţă de DTP) astfel încât nu pot fi atribuite cu siguranţă aceste
Prospect Tetraxim – impotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei
Vaccinurile antipoliomielita, antihepatită B şi anti Hib:
✗ se asociaza numai cu reactii usoare
Prospect Euvax B pediatric – impotriva hepatitei B
Prospect Engerix B pediatric- impotriva hepatitei B
Prospect Hexacima – impotriva hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, infectiei cu Hib
Prospect Infanrix hexa – impotriva hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, infectiei cu Hib
Vaccinul ROR:
✗ reacţii uşoare, la 7-12 zile: febră ≥ 39,4 (5-15%), erupţie (5%), rar umflarea ganglionilor si dureri articulare
✗ reacţii moderate / severe: convulsii febrile (rare), encefalopatie (sub 1/1 milion)
Prospect MMR-VaxPro
Prospect Priorix
Precauţii:
✔ dacă sugarul e bolnav (forma medie sau severa) vaccinarea trebuie amănată până la vindecarea bolii;
✔ dacă sugarul prezintă o “răceală uşoară” sau febră uşoară poate fi vaccinat;
✔ trebuie să informaţi medicul dacă sugarul a prezentat o reacţie importantă la o vaccinare precedentă sau dacă a avut vreodată o reacţie alergică severă (anafilaxie); vaccinarea va fi contraindicata în acest caz;
✔ trebuie să informaţi medicul înainte de vaccinarea DTaP dacă sugarul a prezentat la o doză precedentă una din următoarele reacţii:
- o afecţiune a creierului sau sistemului nervos în primele 7 zile după vaccinare
- o criză de plâns continuu de peste 3 ore
- convulsii sau colaps
- febră peste 40,50 C
✔ trebuie să informaţi medicul înainte de vaccinarea antipolio dacă:
- sugarul a prezentat reacţii anafilactice la neomicină, streptomicină sau polimixină B
✔ trebuie să informaţi medicul înainte de vaccinarea antihepatită B dacă:
- sugarul a prezentat reacţii anafilactice la drojdia de bere.
Copilul prezintă o reacţie severă?
Ce trebuie să urmăreasca parintii?
Trebuie să urmăriţi apariţia oricăror semne neobişnuite cum ar fi recţiile alergice, febra înaltă, slabiciune sau alt comportament neobişnuit.
Reacţiile alergice severe postvaccinale sunt extrem de rare şi ele apar de obicei în primele minute după vaccinare.
Semnele reacţiilor alergice includ: respiraţie dificilă, respirație suieratoare (wheezing), umflarea fetei sau gâtului ce împiedică respiraţia şi înghiţirea salivei, slăbiciune, ameţeală, somnolenta, refuzul alimentatiei, bătăi rapide ale inimii, paloare, urticarie.
Ce trebuie să faca parintii?
Sunaţi doctorul sau duceţi copilul la doctor imediat.
Povestiţi doctorului ce s-a întâmplat, ora şi data vaccinării şi momentul apariţiei reacţiilor secundare.