Screeningul auzului la nou-nascut
Hipoacuzia (deficitul de auz) profunda bilaterala permanenta reprezinta o conditie patologica importanta si relativ frecventa in randul nou-nascutilor, in Romania avand o incidenta de 1:630 de nou-nascuti. Din pacate, hipoacuzia este un defect invizibil la nastere, astfel incat copiii hipoacuzici arata si se comporta la fel ca nou-nascutii cu auz normal. De aceea, in lipsa unei detectari active a hipoacuziei, aceasta va fi depistata de-abia la 12-24 de luni, cand parintii observa lipsa de dezvoltare a limbajului la copil. In Romania varsta la care se depisteaza hipoacuzia variaza intre 3 si 4 ani. La 3 ani deja este prea tarziu pentru a asigura o dezvoltare optima a vorbirii.
Se cunoaste ca perioada de timp in care pacientul hipoacuzic a fost lipsit de informatiile auditive influenteaza decisiv performantele auditiv-verbale ale acestuia si dupa „remedierea” protetica a deficitului auditiv. Hipoacuzia severa, permanenta, daca nu este detectata precoce, va influenta si va determina repercusiuni grave asupra dezvoltarii vorbirii, achizitionarii limbajului si dezvoltarii cognitive, ceea ce va induce un efect negativ asupra calitatii vietii emotionale si sociale. In afara impactului negativ asupra comunicarii interumane, hipoacuzia severa bilaterala afecteaza si alte arii de dezvoltare: realizarea educationala, sanatatea mintala, respectul de sine si oportunitatile de angajare pe termen lung.
Cercetarea stiintifica internationala in acest domeniu demonstreaza clar ca nivelul de dezvoltare a limbajului este semnificativ mai bun in cazul copiilor diagnosticati ca hipoacuzici pana la varsta de 6 luni si care sunt tratati rapid dupa diagnosticare (prin protezare auditiva sau implant cohlear) fata de copiii la care diagnosticul de hipoacuzie se stabileste dupa varsta de 6 luni. Se considera ca 90% dintre copiii hipoacuzici in varsta de 5 ani au hipoacuzie permanenta din perioada neonatala.
Consecintele hipoacuziei bilaterale congenitale difera, in functie de severitatea hipoacuziei:
– hipoacuzia profunda lipseste individul de perceptia informatiilor acustice ale limbajului vorbit si ca rezultat apare imposibilitatea dezvoltarii comunicarii orale;
– hipoacuzia usoara si moderata nu impiedica in totalitate dezvoltarea limbajului si vorbirii, deoarece unele informatii ale vorbirii sunt disponibile chiar fara amplificare. Totusi, in functie de gradul si configuratia deficitului, efecte variate asupra limbajului sunt evidente foarte devreme.
In prezent, exista mijloace tehnologice (OEA – otoemisiuni acustice, AABR – potentiale evocate auditive determinate automat) care permit un screening eficient al nou-nascutilor in timpul somnului lor natural. Aceste investigatii audiologice reflecta aspecte diferite ale functionarii normale a sistemului auditiv: OEA evalueaza functia urechii interne (este cel mai raspandit test de screening auditiv), iar AABR reflecta functia cailor de conducere auditiva pana la nivelul trunchiului cerebral. Cea mai eficienta modalitate de screening se bazeaza pe asocierea celor doua teste obiective de mai sus. Astfel creste numarul copiilor hipoacuzici depistati corect si scade rata rezultatelor fals-pozitive (copii cu auz normal care nu trec testul de screening prin OEA).
Aceste metode de screening sunt utilizate inca din 1990. Un program de screening universal al auzului la nou-nascut bazat pe OEA si AABR are o sensibilitate (procentajul nou-nascutilor hipoacuzici care sunt detectati de screening) apropiata de 100% si o specificitate (procentajul nou-nascutilor cu auz normal care trec testele de screening) mai mare de 90%.
Toti nou-nascutii trebuie testati prin testele de screening auditiv, deoarece doar 50% din sugarii identificati cu surditate prezinta factori de risc pentru hipoacuzie la nastere.
La risc pentru hipoacuzie sunt copiii cu :
– istoric familial de surditate
– istoric de infectii ale mamei, mai ales in primul trimestru de sarcina (cu toxoplasma, rubeola, citomegalo-virus, virus herpetic, treponema pallidum (sifilis) sau infectie HIV)
– anomalii cranio-faciale sau sindroame genetice
– prematuritate mare (sub 32 saptamani)
– greutate la nastere sub 1500grame
– scor APGAR sub 4 la 1 minut si sub 6 la 5 minute
– bilirubinemie peste 32mg%
– incompatibilitate de grup sau Rh a nou-nascutului cu mama
– tulburari cardio-respiratorii la nastere (ventilatie asistata mecanic peste 5 zile) sau internare in sectia de Terapie Intensiva peste 5 zile
– infectii severe, mai ales complicate cu meningita pentru care adesea se administreaza antibiotic ototoxice
Cum se face testul?
OAE
Otoemisiunile acustice sunt semnale acustice care pot fi detectate in conductul auditiv extern. Acestea pot aparea spontan sau dupa stimularea urechii si se datoreaza vibratiilor produse in urechea interna.
Testul se efectueaza prin plasarea in urechea nou-nascutului a unei sonde mici care contine un microfon si un difuzor. In timp ce copilul se odihneste, prin sonda se genereaza sunete. In momentul in care cohleea proceseaza sunetul, un impuls electric este trimis catre creier. Dar se inregistreaza si un al doilea raspuns care nu se indreapta spre nerv ci se intoarce in canalul auditiv al copilului. Acest produs secundar reprezinta emisiunea acustica.
AABR
Pentru a interpreta sunetele, urechile trimit impulsuri electrice catre creier. AABR reprezinta un raspuns fiziologic al creierului la sunet. ABR testeaza integritatea sistemului auditiv de la ureche catre creier.
Testul se efectueaza prin aplicarea unor electrozi pe capul nou-nascutului dupa care copilului i se prezinta, prin intermediul unei casti, o varietate de sunete. Cand nervul auditiv este stimulat, impulsul electric se transmite pana la creier. Acest impuls electric generat de nervi este inregistrat cu ajutorul electrozilor. Pentru screening este folosit un grup de sunete pentru a testa o arie mai larga a organului auditiv in acelasi timp. Testul dureaza aproximativ 15 minute.
Ambele teste sunt non-invazive si se desfasoara in timpul somnului.
Desfasurarea optima si eficienta a acestui program de screening al auzului la nou-nascuti permite o detectie precoce (prima luna de viata) a hipoacuziei bilaterale permanente, un diagnostic obiectiv al acesteia pana la varsta de 3 luni si o interventie terapeutica adecvata ulterior (protezare sau implant cohlear). Se asigura astfel, fara indoiala, conditiile optime pentru achizitia normala a informatiilor sonore si dezvoltarea normala a limbajului copilului.
Unde se poate face testul?
Testarea auzului pentru hipoacuzie se poate face nou nascutilor la institutul de Fono-Audiologie si Chirurgie Functionala O.R.L. “Profesor Doctor O. Hociota” din Bucuresti (http://www.ifacforl.ro) sau in una din maternitatile incluse in programul de screening al auzului (in maternitati nou-nascutii vor fi testati cu OAE).
Surse:
“Detectia precoce a hipoacuziei la nou-nascut si interventia imediata”, Autori : Dr. Alexandru Pascu si Dr. Madalina Georgescu, Institutul de Fono-Audiologie si Chirurgie Functionala ORL „Prof. Dr. D. Hociota” Bucuresti -http://www.testarenounascuti.ro/articole/10-screening-auz-hipoacuzie-nou-nascuti
“Detectia precoce a hipoacuziei la nou-nascut” – Dr Madalina Georgescu http://sfatulparintilor.ro/47649/detectia-precoce-a-hipoacuziei-la-nou-nascut/
http://www.caringforkids.cps.ca/handouts/your_babys_hearing
http://infanthearing.vihsp.org.au/home